cine mișcă… „E pur si muove!”… să fi fost oare asta prima conștientizare condensată a ”mișcării”, ca stare naturală a materiei și a inerției ca proprietate intrinsecă, prin intuițiile lui Galilei? Premergător al postulatelor newtoniene, Galilei stabilește o punte între explicarea aristoteliana a mișcării în termeni de cauze și efecte și formalismul newtonian al relației dintre forță, masă și accelerație care ne-a dat mecanica clasică și cucerirea lumii prin progres tehnologic. Perspectiva asupra mișcării s-a schimbat de-a lungul istoriei cugetării, atât celei științifice, cât și celei speculative. Pornind de la cugetări despre ”permanenta curgere” heracliteană, ”mișcarea” a fost surprinsă prin concepte intuitive sugerând că obiectele tind să-și găsească locurile…

In memoriam Radu Săplăcan L-am zărit cu coada ochiului de-abia mijit cu mult înainte de a-l vedea. L-am visat coșmărește cu mult înainte de a afla despre somnul ca odihnă. De priceput, mă întreb adeseori dacă l-am priceput vreodată. Ochii negri, de nepătruns ca spațiul dintre stele, te căutau adânc, sub carapacea despre care nu știai încă nimic. Îl așteptam, cred, la marginea unei prăpăstii cu câinele cărunt agățându-i-se de pantaloni, cu o desagă pe spate și o botă înflorită în mână. S-a ivit la intrarea într-o răscruce, cu o geantă plină de cărți, cu o nuia arcuită în priviri și cu buzele strânse oricând gata să zâmbească. Scurt,…